Miroase a ger, fum şi cârnaţi ... Şi tămâie. Dimineaţa când ne trezeam, geamurile erau tapetate cu flori de gheaţă şi ne trezeam în miros de tămâie. Bucatele erau frumos aşezate pe ştergarul de pânză, scrobit şi cusut de mână cu flori. Erau pregătite pentru împărţit. Întâi ne aminteam de morţii noştri şi apoi ne aşezam la masă.

 

Asta îmi amintesc de fiecare dată în ajunul Crăciunului. De bunicii mei dragi, simpli, liniştiţi şi cu vorbă domoală, acolo unde ne prindeau de fiecare dată sărbătorile de iarnă. Cum se lua vacanţa de iarnă, eram cantonaţi "la ţară", la bunici. Cred că era generalizat obiceiul, căci atunci când începea şcoala, în ianuarie, invariabil, prima temă la compunere era "Cum aţi petrecut vacanţa de iarnă?" şi toţi colegii mei povesteau că au fost la bunici, fiecare cu "ţara" lui.

 

Şi-mi mai amintesc că atunci când veneam de la sanie, tăvăliţi şi plini de zăpadă, de la poartă până în casă, mergeam ca printr-un tunel, nu vedeam stânga-dreapta, aşa se înălţa zăpada din curte după ce taie făcea potecă spre casă! Intram şi maia ne dezbrăca la piele, eram uzi şi roşii ca racii, ne dojenea blajin şi ne zicea "vreţi să vă găsască alde mamă-ta bolnavi când or veni?", ne dădea haine uscate şi apoi ne aşeza la măsuţa joasă, pe scăunelele cu trei picioare, din lemn. Mâncam cu poftă, "se bat turcii la gura voastră", ne zicea şi ne privea bucuroasă.

 

Nu aveam televizor, decât un radio cârâia când şi când, pesemne nu era "semnal" bun, nu aveam calculator şi nici tabletă. Nu aveam decât sanie, zăpadă din belşug, miei şi ciucuraşi frumos coloraţi, din resturile de lână de la ţesut covoare. Toată ziua confecţionam ciucuraşi să-i atârnăm la mieluţii nou-născuţi pe care-i băgam în casă să stea la căldură.

În perioada asta, mai decât oricând în timpul anului, retrăiesc momente ale copilăriei fericite şi mi-i amintesc pe ei, pe maia şi pe taie, bucuroşi şi mândri să ne aibă alături. Şi cum le făceau ei pe toate pe-ndelete, fără grabă, fără patimă, fără zbatere - timpul părea se aştepte.

 

Mi-e tare dor de ei şi de vremurile ălea când trăiam departe de lumea dezlănţuită!!