Îmi amintesc lungile vacanţe de vară, la bunici, la ţară. Singuri acasă cât era ziua de lungă. Maia şi taie erau la "colectiv", iar noi cu străbunica de vreo 80 ani acasă eram ca şi singuri, atâta doar că mai "lua seama" la noi, să nu facem cine ştie ce trăsnaie!
Nu ne întreba nimeni dacă am mâncat, dacă ne e foame, ce vrem să mâncăm... etc, atunci când voiam să mâncăm, mâncam ce găseam iar dacă nu găseam, ceream. Nu aveam frigider şi nici aragaz. Câteodată şi eu mă întreb cu ce trăiam? Şi-mi amintesc: dădeam ocol la grădina şi de prin toţi pomii luam ce se copsese la vremea aceea, prune, mere, caise, castraveţi, roşii, pe toate le mâncam acolo, pe loc, le rupeam şi le mâncam.
Read More
Săptămâna trecută am fost la medicul pediatru. Regina a avut o iritaţie pe degetele de la mâini şi voiam să abordăm şi subiectul cu alăptarea. Un sfat, ceva, o stategie să putem renunţa la "boobie".
Când eram copil nu-mi putem explica cum de oamenii mari nu aveau genunchii juliţi! Cum era posibil ca nici unul dintre adulţii din jurul meu să nu aibă răni la genunchi?
Suptul este un instinct natural - s-a demonstrat că bebeluşul îşi suge degetul mare încă din burtă mamei, natura îl pregăteşte să supravieţuiască după naştere, deprinde un gest care-i permite să se hrănească şi reprezintă o nevoie psihologică a copilului nou-născut de a fi liniştit. Suptul stimulează producerea de serotonină, hormonul care creează buna-dispoziţie şi astfel, apropierea la sânul mamei nu numai că satisface nevoia de hrană, dar este foarte importantă în dezvoltarea psihologică.